Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘iluzii’

Sindromul Pinocchio I

Acum ceva vreme am citit un fel de „reabilitare” a minciunii. Potrivit unor psihologi, precum si unor date ce au reiesit din cercetarile unei universitati de prin California parca, minciunile sanatoase ar stimula inteligenta: mincinosii patologici poseda cu 26% mai multa materie alba (pachetele de axoni ale creierasului, adica „materia ganditoare”) decat cei carora nu le place sa infrumuseteze realitatea cu minciunele.

Ca o mica paranteza, am descoperit aici, scriind aceste randuri, ca femeile se folosesc mai mult de materia alba in gandire iar barbatii de cea cenusie. Oare asta inseamna ca femeile sunt mai mincinoase decat barbatusii lor? iaca se mai duse o iluzie.

Continuand cu ce incepusem, studiile acelea sustin ca turnarea de gogorite implica si abilitatea de a-i intelege pe ceilalti, de a sti cum sa-i manipulezi, de a inventa pretexte sau justificari plauzibile. Cu alte cuvinte, nascocitorii se bucura de o capacitate optima de rationare, asociata si cu bune abilitati lingvistice (pe vremea mea, li se mai spunea limbisti, iar acum incep sa pricep de ce). Conform acestor cercetatori, a minti in mod eficace incarca cerebelurile cu o munca in plus. Mai ales ca trebuie sa fii si posesorul unei memorii eficiente pentru a nu uita ce ai mintit si a unei fantezii feroce pentru a te ajuta sa elaborezi minciunele cat mai reale.

Asa, si cireasa de pe tort, o fraza din Samuel Butler:

Oricare prost poate sa spuna adevarul, dar e nevoie de un om cu cap ca sa stie sa minta bine

Probabil ca intr-adevar minciuna este de fapt o arta ce necesita toate aceste calitati. Insa eu una stiu ca oamenii care sustin sus si tare si apasat ca nu, nu, nu, ei nu mint niciodata, ei bine tocmai in ei nu am incredere. Minciunele spunem toti. Pentru unii trist acest adevar, dar nu mai putin viabil. Nu cred ca exista om pe lumea asta care sa nu fi indrugat o gogorita la viata lui. Acela minte, care sustine ca el nu minte. Pai minciuna este baza socializarii, caci cine isi permite sa nu se foloseasca de utilitatea ei atunci cand e pus in situatii dificile de genul „Iubitule, sunt cea mai frumoasa de aici?” „Iubito, ti se pare ca incep sa chelesc?” , si nu doar in cuplu.

Poza de aici si restul data viitoare.

Reclame

Read Full Post »

Vreau sa lucrez pentru Google!

Ultima descoperire ma face sa imi doresc sa las balta totul si sa fac posibilul si imposibilul sa ma angajez la Google. Chiar si femeie de serviciu. Nu, nu am innebunit, glumesc, dar ce poti face cand vezi unde lucreaza angajatii din Zurich ai acestei companii mamut?

Si asta nu este tot. Aceste imagini pot fi un ghid „how to keep employees in office for hours working for you”!!! Iata cum poate arata sa muncesti din greu:

Privind aceste imagini, in capul meu rasuna numai: „Munca? Ce munca?” Cu toate ca amenajarea este extraordinara si te face sa vrei sa mergi acolo in fiecare zi, simtul meu critic super dezvoltat (sau poate pesimismul) determina un alt ecou suparator in creierasul meu suprasolicitat: oare de ce se chinuie atata Google sa isi faca oamenii fericiti? Ca acestia sa nu mai nutreasca dorinta de a pleca acasa la finalul zilei de munca? Ca sa nu isi dea seama de suprasolicitare (sau sa nu ii deranjeze asa de tare)?

PDF complet Google’s office space in Zurich

Read Full Post »

Iluzii optice – Ocampo

Am descoperit picturile lui Octavio Ocampo si cu toate ca am petrecut ceva vreme studiindu-le, nu ma satur tot sa mai gasesc noi detalii fine, noi imagini in spatele celor care apar la o prima vedere. Lucrarile acestui pictor mexican emana delicatete vizuala, culorile si felul cum foloseste lumina m-au impresionat. Dar mai ales imaginatia de care dovada.

Am senzatia ca toate desenele lui ilustreaza perfect expresia „Ochii sunt oglinda sufletului„. Temele lui sunt atent structurate emotional dar mai ales cultural. Este un maestru al iluziei optice. „Family of birds” este cea mai cunoscuta si cea mai premiata lucrare a lui Ocampo.

Imagine de pe visionsfineart sau slideshow aici . Enjoy!

Read Full Post »

Nemultumirea printeselor

La o discutie ca intre fete, ele la un ceai (ca in ziua de azi este mai cool sa bei ceai, verde daca se poate, trimiti semnale ca duci o viata sanatoasa) iar eu cu o stacana de cafea in fata (chiar daca era trecut de pranz) m-am gandit sa imi supun amicele unui test. Si intrebarea cheie a fost: „Daca ai putea sa schimbi un singur lucru la iubitul tau, jumatatea ta, sufletelul, puiutul, etc…, care ar fi acela?” Si a urmat prapadul. „Cum, draga, doar un lucru? Pai eu sunt in stare sa aleg? Ca e asa, si asa, si asa, si ar trebui sa fie putin mai asa, si sa faca mai multe chestii de astea, si …. bla, bla, bla”.

Si m-am gandit la saracii barbati, oare cate femei din viata lor incearca sa ii schimbe? De mici o auzeau pe mama (multi au inca si acum urechiusele invadate de ecoul indemnurilor materne spre o igiena mai sanatoasa, o alimentatie mai corecta sau un comportament mai civilizat la masa) sau pe sora („Tu sa nu te dai la X, auzi, ca e prietena mea cea mai buna si iti sparg capul, auzi?” innabusind astfel in fasa primele iluzii catre o dragoste eterna pentru fata cu ochii mari si aposi de caprioara care venea in fiecare zi dupa ore la un suc si o sueta).

Unii mai aveau cate o bunica desueta, care de la o anumita varsta incepea sa ii cicaleasca cu sfaturi in privinta iesirilor nocturne („Mi-a spus mie Zambilica de la patru ca te-a vazut la doispe noaptea cand te intorceai acasa prin parc”) si protestau in van ca Zambilica ce cauta in parc la ora aia, ca doar e domnisoara, nu se cade, nu-i asa buni? „Zambilica e fata cuminte, pe ea ar trebui sa o scoti la o prajitura, nu pe fufa aia de la colt, ca Zambilica venea de la pregatirea la matematica, ca ea invata, nu ca tine, umbla brambura toata ziua.”

Nu incep acum sa insir toate dorintele amicelor mele, multe dintre ele absurde („Doamne, daca s-ar putea ca puiu sa aibe mai multa initiativa, asa in general, sa ii treaca lui prin minte sa dea cu aspiratorul, ca ma enervez de fiecare data cand tot trebuie sa ii spun ca asta este sarcina lui.”) Pai ce are dragelor spiritul de initiativa cu manuitul acelui instrument monstruos, care face atata zgomot pentru nimic, ca oricum maine sunt tot atatea scame si firimituri pe podea. Spirit de initiativa se cheama cand ii vine lui primul in capsor o scuza faina si inegalabila pentru a scapa duminica asta de masa in familie. La ai ei, normal.

Si cum spuneam, printeselor care va imaginati mereu ca urmatorul broscoi sarutat va fi si ultimul si cu acesta, da, cu el, veti da lovitura si se vor termina cautarile obositoare dupa sufletul pereche, barbatii sunt si ei oameni.
Au doar doua urechi (daca nu o punem la socoteala si pe cea interna, care oricum nu este la fel de buna ca a noastra, noi ne putem legana pe tocuri de 13 cm fara sa ni se miste un fir de par), au doar doi ochisori ce te privesc nevinovati cand aratatorul tau dragalas si perfect french manichiurat se transforma intr-o arma fluturata pe sub nasul lor, indicand diferite obiecte ale domniei sale care nu si-au mai gasit locul prin sifonier sau dulapiorul de sosete si aduc o serioasa atingere simtului tau estetic. Au doar doua maini, si oricat ati visa voi, iubitelor, nu pot da cu aspiratorul si spala vasele simultan, si degeaba aveti fantezii de acest gen, este dovedit faptul ca barbatii nu pot face mai multe lucruri simultan (exceptie : sa bea bere in timp ce privirea aluneca galesa pe ecranul televizorului care prezinta eternul meci de fotbal).

Si apropos, never ever nu vor avea aceeasi sclipire in ochi cand va perindati in fata lor intr-un neglige incandescent ca atunci cand joaca echipa lui Jiji. Sorry! Testat si rastestat pe propria piele.

Si ca sa inchei, daca tot asa de mult vreti sa va schimbati iubitii, oare de ce v-ati mai indragostolit de ei? De ce la inceput, in vremuri imemoriale, nu va deranja sa spalati voi vasele, sau sa mergeti sa mai luati niste chipsuri, ca cele douaj de mii de pungi s-au topit in burtile amicilor ce au invadat casa sa ii tina companie si sa ii acorde suport moral la finala Cupei Uefa?

Oare erati voi putin cam cu ochelari de manz atunci, de nu vedeati toate astea? Sau el expert in arta deghizarii? Sau dupa ce a trecut euforia acelui sarut, broscoiul s-a dovedit a fi doar un broscoi? „Nu, draga, dar pe parcurs parca as vrea mai mult, astept mai multe. Ce, io nu merit?” Ba da, draguta, meriti sa ai langa tine un om care te apreciaza asa cum il apreciezi si tu, care iti vede numai defectele, care a uitat ce dulce erai nemachiata dimineata cu binoclurile umflate de somn.

Intrebarea: oare de ce sunt femeile asa de nemultumite? Raspuns: pentru ca barbatul este oglinda femeii, care se vrea perfecta.
P.S. Oare de cate femei este nevoie ca sa schimbi un barbat?


Add to Mixx!

Read Full Post »