Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘filozofeala’

Uneori ma mai apuca cate un puseu de filozofeala, bineinteles ca nu asa din senin. Se intampla cate ceva, lucruri marunte poate, carora pe moment nu le acord importanta cuvenita, dar apoi se declanseaza ceva, cam ca o bombita cu efect intarziat. Ceea ce ma framanta astazi este egoismul. Am ajuns la concluzia ca egoismul este legea vietii. Da, fara nici o umbra de indoiala, caci fiecare lucru, de la cel mai indepartat astru pana la cea mai marunta vietate de pe Terra, se lupta pentru supravietuire, pentru sine, dupa puterea fiecaruia.

Fiecare fapta a noastra, zi de zi, este motivata de egoism, fie ea buna sau rea. Ii ajutam pe altii, suntem caritabili, de dragul de a face bine, pentru a ne asigura un locsor in Rai (valabil pentru cine crede in asta), pentru a castiga respect, pentru a ne mai simti mai bine in fata deznadejdii altora. Oare cand pun niste banuti in mana batranei de la coltul strazii, care zi de zi, ploaie sau soare, sta pe un scaunel si doar se uita la mine cu ochii plangatori, o fac pentru ea sau pentru mine, pentru a ma simti eu mai bine in postura de om darnic si saritor la nevoie? Suntem buni pentru ca ne face placere sa fim buni, asa cum altii sunt cruzi pentru ca suferinta si cruzimea le face placere. Cel credincios este credincios pentru ca gaseste bucurie in religie, moralul se bucura de principiile sale. Meditez de zile intregi la chestia asta si eu una nu reusesc sa gasesc un lucru care sa nu isi aiba aici punctul de plecare.  Nici chiar sacrificiul de sine, este doar un egoism extrem de subtil.

Egoismul este un anestezic generat interior care-i permite omului sa traiasca fara dureri cu el insusi.

Oare chiar orice actiune izvoraste din egoism? Macar sa existe o clasificare, egoism bun si egoism rau. Normal ca pentru a supravietui fiecare dintre noi are nevoie de o doza de iubire de sine mai presus de ceilalti, mai ales ca viata este din ce in mai complexa si mai rapida. Dar cine stabileste doza de egoism necesara pentru a face asta? Caci observ ca din ce in mai multi o depasesc in goana lor haotica de satisfacere a nevoilor, chiar si prin calcarea in picioare a celorlalti.  Toti vrem sa existam, cerem insistent respect pentru ceea ce suntem, dar de cate ori in fiecare zi uitam ca traim inconjurati de alti oameni, care ca si noi, isi doresc acelasi lucru?

Egoismul este pur si simplu un alt nume dat vointei –
Jerome K. Jerome

Reclame

Read Full Post »

Nemultumirea printeselor

La o discutie ca intre fete, ele la un ceai (ca in ziua de azi este mai cool sa bei ceai, verde daca se poate, trimiti semnale ca duci o viata sanatoasa) iar eu cu o stacana de cafea in fata (chiar daca era trecut de pranz) m-am gandit sa imi supun amicele unui test. Si intrebarea cheie a fost: „Daca ai putea sa schimbi un singur lucru la iubitul tau, jumatatea ta, sufletelul, puiutul, etc…, care ar fi acela?” Si a urmat prapadul. „Cum, draga, doar un lucru? Pai eu sunt in stare sa aleg? Ca e asa, si asa, si asa, si ar trebui sa fie putin mai asa, si sa faca mai multe chestii de astea, si …. bla, bla, bla”.

Si m-am gandit la saracii barbati, oare cate femei din viata lor incearca sa ii schimbe? De mici o auzeau pe mama (multi au inca si acum urechiusele invadate de ecoul indemnurilor materne spre o igiena mai sanatoasa, o alimentatie mai corecta sau un comportament mai civilizat la masa) sau pe sora („Tu sa nu te dai la X, auzi, ca e prietena mea cea mai buna si iti sparg capul, auzi?” innabusind astfel in fasa primele iluzii catre o dragoste eterna pentru fata cu ochii mari si aposi de caprioara care venea in fiecare zi dupa ore la un suc si o sueta).

Unii mai aveau cate o bunica desueta, care de la o anumita varsta incepea sa ii cicaleasca cu sfaturi in privinta iesirilor nocturne („Mi-a spus mie Zambilica de la patru ca te-a vazut la doispe noaptea cand te intorceai acasa prin parc”) si protestau in van ca Zambilica ce cauta in parc la ora aia, ca doar e domnisoara, nu se cade, nu-i asa buni? „Zambilica e fata cuminte, pe ea ar trebui sa o scoti la o prajitura, nu pe fufa aia de la colt, ca Zambilica venea de la pregatirea la matematica, ca ea invata, nu ca tine, umbla brambura toata ziua.”

Nu incep acum sa insir toate dorintele amicelor mele, multe dintre ele absurde („Doamne, daca s-ar putea ca puiu sa aibe mai multa initiativa, asa in general, sa ii treaca lui prin minte sa dea cu aspiratorul, ca ma enervez de fiecare data cand tot trebuie sa ii spun ca asta este sarcina lui.”) Pai ce are dragelor spiritul de initiativa cu manuitul acelui instrument monstruos, care face atata zgomot pentru nimic, ca oricum maine sunt tot atatea scame si firimituri pe podea. Spirit de initiativa se cheama cand ii vine lui primul in capsor o scuza faina si inegalabila pentru a scapa duminica asta de masa in familie. La ai ei, normal.

Si cum spuneam, printeselor care va imaginati mereu ca urmatorul broscoi sarutat va fi si ultimul si cu acesta, da, cu el, veti da lovitura si se vor termina cautarile obositoare dupa sufletul pereche, barbatii sunt si ei oameni.
Au doar doua urechi (daca nu o punem la socoteala si pe cea interna, care oricum nu este la fel de buna ca a noastra, noi ne putem legana pe tocuri de 13 cm fara sa ni se miste un fir de par), au doar doi ochisori ce te privesc nevinovati cand aratatorul tau dragalas si perfect french manichiurat se transforma intr-o arma fluturata pe sub nasul lor, indicand diferite obiecte ale domniei sale care nu si-au mai gasit locul prin sifonier sau dulapiorul de sosete si aduc o serioasa atingere simtului tau estetic. Au doar doua maini, si oricat ati visa voi, iubitelor, nu pot da cu aspiratorul si spala vasele simultan, si degeaba aveti fantezii de acest gen, este dovedit faptul ca barbatii nu pot face mai multe lucruri simultan (exceptie : sa bea bere in timp ce privirea aluneca galesa pe ecranul televizorului care prezinta eternul meci de fotbal).

Si apropos, never ever nu vor avea aceeasi sclipire in ochi cand va perindati in fata lor intr-un neglige incandescent ca atunci cand joaca echipa lui Jiji. Sorry! Testat si rastestat pe propria piele.

Si ca sa inchei, daca tot asa de mult vreti sa va schimbati iubitii, oare de ce v-ati mai indragostolit de ei? De ce la inceput, in vremuri imemoriale, nu va deranja sa spalati voi vasele, sau sa mergeti sa mai luati niste chipsuri, ca cele douaj de mii de pungi s-au topit in burtile amicilor ce au invadat casa sa ii tina companie si sa ii acorde suport moral la finala Cupei Uefa?

Oare erati voi putin cam cu ochelari de manz atunci, de nu vedeati toate astea? Sau el expert in arta deghizarii? Sau dupa ce a trecut euforia acelui sarut, broscoiul s-a dovedit a fi doar un broscoi? „Nu, draga, dar pe parcurs parca as vrea mai mult, astept mai multe. Ce, io nu merit?” Ba da, draguta, meriti sa ai langa tine un om care te apreciaza asa cum il apreciezi si tu, care iti vede numai defectele, care a uitat ce dulce erai nemachiata dimineata cu binoclurile umflate de somn.

Intrebarea: oare de ce sunt femeile asa de nemultumite? Raspuns: pentru ca barbatul este oglinda femeii, care se vrea perfecta.
P.S. Oare de cate femei este nevoie ca sa schimbi un barbat?


Add to Mixx!

Read Full Post »